Obișnuiam să fiu un inginer de start-up - genul care continua să urce de nivel, să se miște repede, să rezolve lucruri, să fie lăudat pentru "înaltă performanță"

Compania a crescut.
Responsabilitățile mele au crescut.
Salariul meu a crescut.
Stresul meu creștea mai repede.

Și apoi a venit insomnia.

La început a fost doar greu să dorm.
Apoi a fost greu să gândesc.
Apoi, inima îmi tresărea de fiecare dată când îmi deschideam laptopul.
În cele din urmă, lucrul de care mă temeam cel mai mult s-a întâmplat:

Nu am mai putut lucra.
Nu "nu am vrut să"
Nu am putut.

Mintea și corpul meu pur și simplu au încetat să mai coopereze.
Spuneți-i burnout, tulburare de anxietate, orice etichetă doriți
tot ce știam era că mașina "productivității" m-a distrus în cele din urmă.

Iar când m-am îndepărtat de muncă, am pierdut tot ceea ce mă făcea să mă simt ca un adult adevărat:
locul meu de muncă, venitul meu, identitatea mea, sentimentul meu de valoare.

Și iată-mă - un fost inginer fără energie, fără carieră, fără direcție.

Și ciudat... a fost destul de amuzant.

Pentru că odată ce panica a dispărut, m-am uitat în jur la noua mea viață și m-am gândit:

Stai... asta este?
Aceasta este prăbușirea de care se teme toată lumea?
Nici măcar nu este atât de rău.

Am tras un pui de somn ca un profesionist.
Am făcut cafeaua încet.
M-am plimbat să-mi iau copiii.
Nu am făcut absolut nimic timp de câteva ore.
Și cumva m-am simțit mai umană decât m-am simțit vreodată la o întâlnire.

Atunci mi-am dat seama:

Poate că problema nu am fost niciodată eu.
Poate că lumea - și obsesia ei cu creșterea fără sfârșit -
este cel care este stricat.

Capitalismul, cultura agitației, hype-ul tehnologic,
suprainvestiții în inteligența artificială,
presiunea de a fi mereu "mai bun" -
totul a început să pară incredibil de stupid.

Așa că am luat o decizie:

Dacă lumea va fi atât de ridicolă,
Am de gând să râd de asta.
Și să râd și de mine.

Și așa a început Booby.

Nu ca o afacere.
Ci ca un instinct de supraviețuire.

Am început să creez lucruri stupid de distractive:
gummies, bomboane, ramen, tricouri-
produse care fac haosul să se simtă mai ușor, mai moale și ușor mai absurd.

Nu "mâncare de performanță"
Nu "instrumente de productivitate"
Doar lucruri care vă ajută să supraviețuiți vieții moderne cu umor.

Booby transformă rahaturile lumii în gustări.
Pentru că dacă putem râde de mizerie,
putem trăi în ea.